Îmi place să simt că merg pe un drum bun. Caut această siguranță. Aceasta îmi dă energie sporită, de parcă aș fi o corabie atent și iscusit mânuită pe o mare nervoasă.
De cele mai multe ori nu mă gândesc că, de fapt, nimic nu e ceea ce pare. Perspectiva mea e atât de limitată, încât nu pot pretinde că dețin cunoașterea absolută și că, aflându-mă pe un drum, voi ajunge acolo unde îmi doresc. Un mare duhovnic spunea că însuși drumul îți spune dacă ești pe calea cea bună. Dacă mergi bine, ești în timp, ai vreme bună, atunci vei ajunge la destinație, ai toate șansele. Dacă, în schimb, te oprești, te întorci, te învârți în cerc, ocolești, stai pe loc, atunci poate ar trebui să îți pui niște întrebări. Oare mai are sens să continui?
Dar cum să nu continui când sufletul meu deja se visează la destinație? Mirajul oazei e o imagine atât de vie și îmbietoare pentru călătorul însetat ce traversează deșertul. Și cum să te întorci când deja ai luptat atât de mult?
De ce? De ce nu merg pe un drum bun? Uitându-mă înainte nu văd nimic, doar proiecția mea asupra unei realități ce nu se concretizează. Rațiunea îmi spune că nu pot avea ceea ce îmi doresc, emoțiile mă îndeamnă să continui. Este poate momentul când nu mai e atât de confortabil să mă consider ființă superioară, înzestrată cu „darul” de a prevedea, de a anticipa. „Nu vreau, nu îl primesc!”, spune inima asediată, fără să știe că tocmai a dat cu piciorul celei mai bune alianțe: rațiunea ar putea să refacă citadela sfărâmată a inimii, fără să aștepte nimic în schimb.
Alianța simțire-rațiune este de neînvins, pentru omul care știe să medieze între ambele, căci de emoții nu te poți dezice, iar de rațiune ai nevoie pentru a te îndepărta de obiectul sau persoana spre care sunt proiectate.
Rațiunea e rece, e un prieten deloc confortabil, dar, până la urmă, adevărații prieteni nu sunt cei care te susțin în toate, ci aceia care te atenționează asupra pericolului de a persevera pe un drum care nu te duce nicăieri. Acei prieteni trebuie prețuiți, care își riscă locul cald pe care îl au lângă tine, pentru a-ți explica unde greșești. Rațiunea e acel prieten nesuferit, pe care îl respingi atunci când ești cuprins de flacăra pasiunii care te mistuie și pe care îl cauți spășit atunci când ai coborât cu picioarele pe pământ.
Rațiunea și simțirea... aceeași compoziție, dar în cantități diferite, în funcție de fiecare om...
