Un Moromete pentru fiecare 1 Decembrie

 „Moromeții 3”, în regia lui Stere Gulea, îl readuce pe „cel din urmă țăran” pe scena de cinema, prin Horațiu Mălăele. E același Moromete care judecă lucrurile cu detașare, sarcastic, în liniștea sa imperturbabilă ce contrastează cu agitația Zdroncanilor care vor să arate cu forța cum se trăiește bine în colectivă. Filmul e bun prin imaginea de ansamblu - tensiunile din satul românesc scos din ritmul său ancestral, dar și compromisurile pe care tinerii scriitori au fost împinși să le facă pentru a putea supraviețui în vremuri în care erai arestat dacă citeai un sonet al lui Voiculescu.

Filmul reproduce momente din biografia lui Preda, din perioada în care se afla la început de drum ca scriitor, în Bucureștiul în care forfoteau pe holurile „Gazetei literare” atât tineri cu talent, cât și ideologi de partid care doreau o literatură care să-l modeleze pe omul unei lumi noi. Se simte forfota generală a unui început de drum, pe care Niculae pășește cu portretul tatălui său în valiză, devenit personaj de roman.

Din punctul meu de vedere, Moromeții 3 e mai bun decât precedentul.

Merită văzut pe 1 Decembrie, când ne aducem aminte ce ne unește: oamenii care găseau soluții simple la probleme complicate, vorba lui Moromete: „Moșule junghiul ăsta n-o să-ți treacă decât dacă-l scoți din cap!” (Ilie din Moromeții 3).